Behind my eyes

[Ema Snow]

Cometa s-a topit repede in intunericul cerului. Pentru cateva clipe, stelele ce-i marginisera drumul pentru ochii muritorilor disparusera si ele. Emei ii veni in minte o idee ciudata: isi imagina, precum un copil, ca acele stele chidau cometa in calatoria ei, lasand-o apoi in grija altora. Tanara clipi des, iar micutele puncte de lumina isi facura aparitia din nou pe bolta senina, odata cu adaptarea ochilor Soimencei.
" - Trebuie sa profitam de fiecare ocazie, nu?" intreba ea amuzata, zambind delicat.
Chipul i se incrunta pentru o fractiune de secunda, apoi se relaxa, cutele dintre sprancene disparand. Isi aminti de anii copilariei fragede, inainte sa se duca la scoala si sa afle ce erau cu adevarat stelele. Isi amintea noptile cade de vara, cand tatal ei o lua in brate pe veranda si priveau amandoi cerul.

" - Stii ce sunt acele farame de lumine, Ema?"
" - Mmm... Beculete?"
" - Nu..." radea tatal ei.
" - Cerul este gaurit?"
" - Sunt licurici" raspundea domnul Snow si apoi gadila copilita.

Ema zambi iar la aceste ganduri. Isi amintea si cel mai mic detaliu; vantul ce ii mangaia chipul, puterea si caldura bratelor parintelui ei.
" - Tata obisnuia sa-mi spuna ca sunt licurici" chicoti ea.