At the end of the day

[Bell Evans]

Simti cum bataile inimii ii sporesc, facandu'i intreaga fiinta sa se cutremure. Ar fi trebuit sa se ascunda pe dupa un raft, desi probabil ar fi facut mai rau. In plus, nu avea mari motive sa se teama. Era unul dintre directorii castelului, nu o eleva care iesise pe coridoare in timpul noptii si astepta sa fie sanctionata.
Zambi, dandu'si o suvita de par din fata; nu putea sa scape de vechiurile obiceiuri. Pur si simplu continua sa se comporte ca vechea Bell, desi lucrurile se schimbasera mult. Totul se rezuma la a lasa timpul sa isi spuna cuvantul si sa o faca sa realizeze ca avea alte privilegii acum. Era destul de ciudat, daca statea sa se gandeasca.

Isi ridica privirile din paginile cartii si se uita spre sfera de lumina albastruie; se ridica si pasi plina de siguranta spre locul respectiv.
"-Cine esti?" intreba ea, aprinzandu'si propria bagheta.
Un chip cunoscut se contura la atingerea razelor de lumina uscata, iar Bell o recunoscu pe Elizabeth; fusese in casa ei, la Cercetasi.
"-Ah, tu erai" murmura tanara, cu o urma de zambet. "Ce mai faci, Lizzy?"