I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

]" Salut!" zâmbi şi Ema. Se vedea din tonul vocii sale că se simţea ciudat, ca şi Elizabeth de altfel. Era obişuită ca atunci când vorbeşte cu Myrtle să ţipe sau să se enerveze. Acum că trebuia să fie prietenoasă nu prea ştia cum să se descurce. Era ciudat să fie prietenă cu cineva care înainte nu era foarte departe de cuvântul duşman.
Fantoma le privea insistent , poate chiar derutată şi Eliza observă cum sprâncele se arcuiesc din spatele ochelarilor. Elizabeth priveşte spre Ema neştiind ce doreşte Myrtle. Se pricepea la citit sentimentele oamenilor, dar se pare că acest lucru mergea doar la vii. Nu avea nici o idee despre ceea ce dorea spiritul. Ema o ajută să elucide misterul. Se pare că fantoma le cerea părerea.

"Bun început" răspunse Şoimeanca cu o voce uşor tremurătoare. Cercetaşa aprobă uşor din cap . Pentru cineva care nu mai socializase de ... ăăă mulţi ani se descurca binişor. Cel puţin aşa i se părea ei.
De o vreme se lăsase tăcerea. Elizabeth se chinuia să găsească un subiect de discuţie, şi se pare că Ema făcea acelaşi lucru. Se încruntă. Ea nici măcar cu prietenii nu ştia ce să vorbească. Cu o fantomă era deja terminată. Spre surpinderea ei Myrtle spusese primele cuvinte.
" Fetelor, aţi auzit de ultimul concert al Surorilor Stranii?" întrebă ea clar, cu un ton vioi.
Cercetaşa zâmbeşte şi se gândeşte o clipă.
"Nu. Când a fost?" Întrebă ea încercând să dezvolte discuţia.