Darkness.

[Veronique A. Dupont]

• Cand centaurul pleca viperina se simti usurata. Stia ca oricum avea sa-l calmeze, dar se bucura ca ajunsese la timp, inainte ca boboaca sa fie ranita.
  "Alta vipeirna?" o auzi pe fata intreband pe un ton ironic.
  "Da. Si cred ca ai ratat sa introduci un multumesc ca mi-ai salvat viata in conversatia noastra" spuse Ronnie uitandu-se urat la ea.
  
  Viperina o conduse pe boboaca pana la o alta intrare in padure, cea mai sigura dintre toate existente.
  "Ia-o pe aici pana ajungi la cocioaba paznicului vanatului" spuse Ronnie si ii arata cu mana unde trebuia sa faca dreapta si unde stanga.
  Imediat ce termina discutia se indrepta catre sactuarul centaurilor. Stia ca fapta boboacei avea sa aibe consecinte grave si ca Lucs cam pe atunci isi revenea din transa si avea sa realizeze ceea ce tocmai se intamplase.
  Viperina avea un mers rapid, dar foarte bine calculat. Niciun pas nu eram mai mare decat altul. Asa ca ea putea fi mereu gata de atac si putea identifica orice sunt de pasi ce nu era al ei.
  'Ce-o fi asta?' se intreba pe sine viperina cand auzi niste fosnaituri in spatele sau. Cand realiza ca probabil era o fiinta umana gandul o duse imediat la cealalta viperina. Nu era deranjata ca era urmarita, era deranjata ca fata era extrem de impertinenta.