Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Liniştea i se părea un pic prea apăsătoare , singurul lucru care se auzea mai tare fiind paşii celor două, dar dacă Eveline nu simţea nevoia să vorbească Elizabeth nu dorea s-o oblige. Trecuse şi ea prin astfel de momente, când îşi făcea ordine printre gânduri şi "arunca" la gunoi ceea ce trebuia uitat şi ştia ce enervant este să te sâcâie cineva. Şi fiindcă Eliza era prietena Cercetaşei avea să-i fie alături cum putea, dar fără să o deranjeze.

"Unde or fi centaurii?" întrebă Eveline spărgând liniştea. Cercetaşa nu îşi dădea seama dacă pe Eveline chiar o interesa subiectul sau era doar un pretext de a-şi scoate din minte întâmplarea de mai devreme. Totuşi avea o vagă bănuială că a doua variantă este corecză.
"De ce?" întrebase Elizabeth uşor.
"Curiozitatea.Ai zice că suntem singure aici ..-" mormăi Eveline.
"Dar pădurea e destul de mare.Si şti că nu suntem singure" zise Elizabeth privind in jur. Acum că venise vorba îi părea cam pustiu locul. Dar poate că animalele dormeau cine ştie? Eliza încerca să gândească optimist , deşi nu prea era de acord cu propriile-i gânduri.
"În momentul ăsta tare mi-aş dori să se întâmple ceva" zise Eveline uşor . Elizabeth aprobă din cap. Chiar era mult prea calm locul, putea spune calmul de dinaintea furtunii, pentru că acel sentiment de nelinişte nu dispăruse din trupul şi mintea sa.