I'm still alive

[Ema Snow]

" - Acum o saptamana" raspunse fantoma.
Se legana usor, fapt ce-i dadea un aspect ciudat. Emei ii veni in minte trucul cu creionul din guma. Clipi des si isi reprima un oftat surprins.
" - Mi-ar fi placut sa merg" comenta Soimeanca, zambind usor. " Am inteles ca toate concertele lor sunt grozave. O gramada de efecte si jocuri cu publicul. Ca sa nu mai spun de tipul de la lumini. Am auzit ca de fiecare data face o treaba minunata."
Incetul cu incetul, discutia incepea sa se lege. Tanara se multumi ca Myrtle nu poate citi ganduri. Ar fi fost de-a dreptul jenant si probabil, la un pas de urlete.
" - Care e melodia voastra preferata?" le intreba fantoma, cuvintele parand sa tremure nesigure pe buze. " A mea este Moarte trista
Daca ea putuse sa vorbeasca, Soimeanca era intr-o usoara stare de soc. Ii venea sa-si traga palme. Era atat de surprinsa ca fantoma avea o melodie preferata - si nu orice fantoma, Myrtle! - incat ii lua ceva timp sa se prinda de titlul cantecului. Moarte trista. Poate ca si gusturile in muzica ale fantomei indicau cate ceva din temperamentul ei.
" - Um... Nu cred ca am o melodie preferata de la Surorile Stranii" ridica Ema din umeri. " Daca stau sa ma gandesc, imi place destul de mult Inima si suflet. E foarte energica."