Alone with everybody

[Melisse Y. Carter]

• Melisse era foarte bine dispusa in ziua aceea. Se schimbase enorm in acel an. Era mai petrecareata, mai vorbareata si rare ori era melancolica. Probabil pentru ca era in perioada de schimbare, fapt pentru care ba era asa, ba era altfel. Nici ea nu stia.
  Si era abia anul IV! Sora sa, Eveline, cu doi ani mai mare decat ea (OFF: respect regulamentul ), anul viitor avea sa fie deja vrajitor adult. Iar ea mai trebuia sa mai faca inca doi-trei ani...urma sa fie tare urat sa fie singura la Hogwarts, doar cu simpli prieteni. Nu, prietenii ei erau minunati, erau speciali. Insa era bine sa o aiba pe Eveline acolo, aproape de ea. Ea era din familie, ei ii putea spunea totul, caci ea nu dadea mai departe. Si tot ea era acolo pentru orice nazbatie ii venea in cap Melissei, ea era acolo pentru rarele (foarte rarele) probleme in care mai era bagata. Urma sa ii fie destul de greu ca sora sa sa nu mai fie la Hogwarts...spera totusi sa aiba loc o minune frateasca...
  
  Brusc, ideea sa 'geniala' nu i se mai parea atat de geniala. Se linisti instantaneu. Nu mai avea chef de nicio petrecere...ceea ce nu trebuia sa fie atat de bine.
  Se astepta ca in primul minut se singuratate in casa va suna toti prietenii si prietenii prietenilor pentru a ii anunta ca cea mai tare petrecere a secolului va avea loc. Insa acum nu prea ar mai vrea asta...
  - Ai dreptate... ii spuse Melisse surorii ei, cerandu-si scuze. Cred ca am fost cam incantata de singuratate. Insa trebuie sa ne gandim si la mama ta...mama noastra.
  Fata ii zambi surorii ei. Si continua:
  - Insa nu cred...nu cred ca mai am chef de petrecere.
  Eveline incepu sa chicoteasca.
  - Deci cu cateva secunde in urma vroiai atat de mult sa dam o petrecere, iar acum nu mai vrei?! o intreba, dupa aceea incepand sa rada.
  Melisse rosi.
  - Da..adica nu stiu. Ma conformez situatiei, sora-mai-mare. ii spuse Mell, ridicandu-si sprancenele.
  Daca Eveline vroia sa dea petrecere, dadeau. Daca nu, nu - Melisse era multumita orice alegea sora sa.