I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

" Acum o săptămână" răspunse fantoma.
Se legănă uşor, fapt ce-i dădea un aspect ciudat. Elizabeth oftă , i-ar fi plăcut să meargă şi ea, sau dacă nu măcar să-l vadă .
" Mi-ar fi plăcut să merg" comentă Şoimeanca, zâmbind uşor. " Am înţeles că toate concertele lor sunt grozave. O grămadă de efecte şi jocuri cu publicul. Ca să nu mai spun de tipul de la lumini. Am auzit că de fiecare dată face o treaba minunata."
"Şi mie mi-ar fi plăcut să merg. Pe lângă ce ai zis, mai e şi muzica..." Zise Eliza visătoare şi zâmbi larg. Discuţia se lega mai uşor decât ar fi crezut vreodată Elizabeth. Se simţea minunat, spera numai ca aşa să se simtă şi fantoma.
" Care e melodia voastră preferată?" le întrebă fantoma. " A mea este Moarte tristă" Continuă ea uşor nesigură, dar zâmbitoare.
Eliza începu să se gândească, pusă în încurcătură. Toate melodiile pe care le auzise la această trupă erau minunate şi nu credea că putea alege. O clipă gândul îi şovăi asupra alegerii fantomei. Zâmbi trist şi o privi o scurt pe fantomă.
" Um... Nu cred că am o melodie preferată de la Surorile Stranii" ridică Ema din umeri. " Dacă stau să mă gândesc, îmi place destul de mult Inima şi suflet. E foarte energică."
" Eu nu cred că pot alege. Toate sunt speciale în felul lor" Zise ea în cele din urmă dându-şi seama că oricât se străduia nu va putea alege.