I'm still alive

[Ema Snow]

" - Intr-adevar" zambi si Ema.
Isi incrucisa picioarele si se uita la ceasul micut de la incheietura. Cine stie? Poate ca fantomele gandeau mai limpede noaptea.
Ii scapa un oftat lung, dar se intoarse sa le zambeasca celor doua.
" - Te descurci foarte bine, Myrtle. Daca vei continua sa fi deschisa, celelalte fantome chiar te vor indragi"
Cat de ciudat devenise totul. Chiar si Soimeanca incepuse sa o indrageasca pe aceasta mica ciudata, asa cum era acum, linistita. Existau doua voci in mintea Emei. Prima zicea ca intreaga situatie e al naibii de ciudata. Sa stai in baia lui Myrtle fara sa auzi sunetul constant al plansului ei era aproape sinistru. Dragut, dar sinistru, in acelasi timp. A doua voce tipa la prima, spunandu-i sa-si tina gura. Ema zambi stangaci. poate ca incepea sa innebuneasca.
Se apropie de Eliza si isi puse mana pe umarul ei.
" - Cunoasteti vreo fantoma mai prietenoasa?" intreba Myrtle, iar Soimeanca se vazu iar nevoita sa clipeasca.
" - Silvie"
Raspunsul era aproape instantaneu.
" - A fost Soimeanca, ca si tine" comenta Emm absenta.