Excalibur

[Ema Snow]

„ – Da… Sigur… Grozava idee” se stramba Soimeanca.
Isi inchise ochii si se concentra, incercand sa-si aminteasca putina latina pe care o invatase. Usor de zis, greu de facut. Trecusera opt ani de atunci.
„ - Per adevarat Excalibur ipsa afla in cel May tutis loc pro England. Per adevarat Excalibur zace in paza asteptand suus fie lux lucis. Excalibur ramane loiala fortelor ex OK multi ani dupa quis Arthur va incendia suus futurus , crustulum vinea monumentum him si quoniam suus dovada of lux lucis veneficus”
Deschise ochii si se stramba iar. Sora ei o privea cu ochi mari si curiosi .
„ – A functionat?” intreba Dawn cu un zambet larg pe fata.
Ema ofta aproape exasperata.
„ – La naiba! Nu, Dawn! Ce am spus a fost cea mai proasta combinatie de romana, latina si engleza pe care a putut s-o faca cineva vreodata! Nu ma descurc cu latina, hai sa fim serioase!”
Si in plus, nici macar nu stiau daca avea sa functioneze cu limba latina. Excalibur apartinea lumii magice din vremea Camelotului, iar pe atunci, lumea magica insemna limba Vechii Religii.
Vechea Religie! Asta e!
Ema cauta cu disperare o carte. Lua ’Paralela Vechilor Domnii’ si cauta despre Vechea Religie. Desigur, nu putea avea norocul sa gaseasca ceva concret. Doar o limba ce provenea din cea originala. Merita o incercare, nu? Soimeanca rasfoia pagina dupa pagina, cautand diferite cuvinte si reguli.
„ – Andeva Excalibur tomcra safin placab do Angle.”
Ema se simti de-a dreptul ridicol, dar continua.
„ – Andeva Excalibur le co pazen, resem ta bo lumen. Excalibur stanecte londia dal u fonces de be milenario Artur drem, kepten aliv u amte ca majic.”