Excalibur

[Ema Snow]

Soimeanca se strecura si ea inauntru. A avut timp sa-si dea seama ca incaperea din spatele usii visinii era mai mica. Existau doua mese lungi. Ii aduceau aminte Emei de mesele din Marea Sala, doar ca acestea erau mai scurte. Peretii erau decorati de scuturi colorate, imbogatite de stemele vechiilor orase. Soimeanca recunoscu dragonul auriu al Camelotului. Printre scuturi, se aflau si cateva pelerine, cape ale vechilor cavaleri. Sabii ascutite stateau in suporturi din lemn, stralucind draceste la fiecare miscare. Intreaga incapere avea un aer solemn.
Ema inainta inca un pas, fiind nevoita sa se opreasca.
Un bazait slab, precum sunetul aproape imperceptibil al unui bec aprins, se aseza in mintea ei. Dupa doar cateva secunde, incepuse sa o doara capul. Isi prinse fruntea in maini, inchizandu-si ochii.
„ – Dawn…” spuse ea, strambandu-se de durere. „ Tu auzi asta? Ce e?”