Excalibur

[Ema Snow]

Ema dadu din cap.
„ – Da, e mai bine. Acum nici eu nu mai aud ceva, dar de fiecare cand ma ridic, situatia se schimba. Erau niste voci… Desi nu pareau prea umane. Spuneau sa venim caci nu se va intampla nimic rau.”
Soimeanca se ridica incet si se sprijini in coate. Isi inchise ochii si incerca sa controleze durerea. Stranse bagheta in mana si o ridica usor.
„ – Muffliato”
Nu stia de ce folosise tocmai aceasta vraja. O facuse din instinct. Ar fi trebuit sa inrautateasca situatia, dar se intamplase exact opusul. Bazaitul disparu, lasand in urma linistea intrerupta ocazional de alte soapte.
’ Ai ajuns pana aici, e in regula, ai permisiunea de a intra’
Ema clipi.
„ – Iar s-a auzit!” icni ea. „ A spus ca am ajuns pana aici si ca avem permisiunea de a intra”
Se ridica cu rapiditate. Nimic nu mai era acum dureros.
Privi in jur, spre usa din celalalt capat al incaperii.
’ Inarmati-va. Pericolele asteapta. Protejati-va’
Soimeanca ii spuse sorurii ei cele auzite.