The gorgeous sound of darkness

[Veronique A. Dupont]

• Deobicei Ronnie ura momentele de liniste, dar acela era bine venit. Simtea ca linistea si timpul aveau sa vindece toate ranile fizice si emotionale pe care le capatase in acea seara. Se uita la mana sa stanga si observa ca o taietura ii crestase piele deformandu-i semnul. Rana sangera destul de tare, dar fata nu simtea nicio durere. Se gandea ca poate era inca in soc, dar apoi realiza ca adevarata durere vine din suflet, nu din trup. Acum sufletul ei era complet vindecat, iar rana nu avea sa-i dea batai de cap.
  "Trebuie sa trec pe la infirmerie in drum spre dormitoare" zise viperina stergandu-si taietura de mantia neagra pe care-o purta.