At the end of the day

[Effy K. Dietrich]

Prima dată se bucurase la vederea lui Bell, dar mai apoi îşi aminti faptul că aceasta e profesoară şi chiar directoare. Era îngrijorată să nu dea de bucluc şi să spulbere şansele Cercetaşilor la cupă. Înghiţi în sec. Spera totuşi ca Bell să-şi amintească de serile când se strecura în locuri ca acestea şi să nu o pedepsească.
Bell se ridicase şi se apropiase hotârâtă de Cercetaş, aprinzându-şi şi ea bagheta. Inima Elizabethei o luă la goană ca la maraton, iar gâtul i se uscă. Chiar nu avea chef să fie arătată cu degetul de către colegi fiindcă pierduse puncte. De fapt nu s-ar fi suportat ea însuşi dacă ar fi pierdut puncte. Bell întrebase cine e, dar nu răspunse pe moment. Deschise gura să răspundă, deşi nu-şi prea găsea cuvintele, dar chiar atunci vorbi fosta Cercetaşă.

"Ah, tu erai. Ce mai faci, Lizzy?" O auzi Eliza spunând şi văzu chipul înseninându-se . Probabil că şi Bell fusese îngrijorată, deşi nu prea avea ce păţi. Elizabeth trase adânc aer în piept şi clipi de câteva ori. Făcu câţiva paşi în faţă şi îşi relaxă mâna.
"Bine, aşa cred. Dar tu?" Întrebase ea pe un ton destul de vioi. Dăduse un răspuns sec, ca al unui copil de grădiniţă dar nu prea ştia ce putea să spună. Şi dacă se gândea chiar era bine , exceptând poate sperietura de mai devreme.