I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Emei îi scăpase un oftat, deşi le zâmbea celor două. Elizabeth o privi cu înţelegere. Şi pentru ea era ciudată situaţia, chiar puţin stânjenitoare. Myrtle se uită la cele două. Părea uşor nesigură, aşa că Eliza se grăbi să găsească un alt subiect de discuţie. Părea că Myrtle prinsese curaj şi nu dorea ca totul să se destrame acum.

" Te descurci foarte bine, Myrtle. Dacă vei continua să fi deschisă, celelalte fantome chiar te vor îndrăgi" Zise Ema. Cercetaşa o privi şi îşi dădu seama că şi ea observase că fantoma îşi pierduse o clipă curajul.
" Cunoaşteti vreo fantomă mai prietenoasă?" întrebă Myrtle, iar Şoimeanca clipi de mai multe ori.
" Silvie"
Răspunsul era aproape instantaneu.
" A fost Şoimeanca, ca şi tine" comentă Emm absentă.
Elizabeth le urmări discuţia, dar nu interveni. Nu cunoştea multe fantome , iar cu cele pe care le întâlnise abia dacă discutase de două-trei ori. Doar clătină din cap şi se încruntă uşor. Nu dorea să se facă iar linişte aşa că deschise gura şi vorbi aproape instantaneu.
"Şi Myr ce îţi place să faci?" Întrebă ea cu un mic zâmbet întins pe buze, dar care dispăru foarte repede. Fusese o întrebare prostească având în vedere circumstanţele. Cum putuse să întrebe aşa ceva pe cineva care nu părăsise acea cameră de... mult timp?!