Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth o privea din când în când cu coada ochiului pe Eveline, parcă temându-se că ar putea dispărea din senin. Era un gând prostesc, dar aşa simţea. Plus că avea vaga senzaţie că nu sunt singure, şi aici nu se referea nicidecum la animale sau insecte. Poate doar i se părea totuşi. Se mai uită o dată la colega sa. Şi ea părea neliniştită, dar poate că era doar din vina întâmplării de mai devreme. Voia să considere false orice temeri, dar instinctele nu o lăsau.

Un fulger brăzdă cerul, urmat de un tunet. Acest lucru parcă le reanimă pe cele două.Elizabeth tresări puternic şi se uită înspre cer, de parcă ar fi vrut să îi reproşeze ceva. Strâmbă din nas şi îşi întoarse privirea spre Eveline.
"Am vaga senzaţie că suntem urmărite" zise Eveline uşor. Eliza se încruntă şi strânse bagheta în mână pe sub roba sa neagră.
"Şi eu care credeam că mi se pare" mormăi Elizabeth. Ar fi vrut să se înşele atunci când simţise încă o prezenţă. Dar nu era de bine că aveau amândouă acel presentiment. Învăţase că nu există coincidenţe, mai ales în cazul acestelei păduri. Existau doar planuri foarte bine puse la punct, care să strecoare paranoia în tine.
"Poate că până la urmă e cineva în pădurea asta ce nu are ce căuta aici" îi împărtăşi fata teoria sa.Elizabeth nu spuse nimic, doar se gândi la ceea ce spusese prietena sa. Dacă se gândea bine nici ele nu aveau ce căuta acolo. Poate că era doar un alt elev dornic de aventură.
"Elizabeth." Tresări şi se uită spre Eveline atunci când aceasta o strigă."E cineva întins acolo" continuă ea şi îşi scoase bagheta. La auzul acestor cuvinte toată teoria de mai devreme se spulberă. Elizabeth îşi scoase repede bagheta şi se apropie uşor de acel loc , la fel făcând şi Eveline. Eliza îl atinse uşor cu bagheta, dar omul nu reacţionă. Cercetaşa se dădu un pas în spate şi strânse din pumni stresată.
"Crezi că e mort?" Întrebă Elevine.
"Nu ştiu. E foarte posibil să fi leşinat doar." Răspunse ea printre dinţi şi se încruntă.