We are not alone.

[Eliza G. Blest]

Pe viperina o cuprinsese o ameteala ciudata , o facuse sa vada vag , in ceata . Isi duse din nou mana la cap , sprijinindu.l de ea . Sunete stranii se auzeau in mintea ei , unele tipau , altele susosteau , iar altele ... radeau batjocoritor . Eliza o lasase pe Jennifer in urma , mergand sontac-sontac spre un copac ce nu era foarte departe de ele . Se asezase la poalele lui , trantindu.se , iar capul zvacnind . "Olala ! Ce se intampla cu mine ? Doar nu o sa ma ia cu lesin de acum nu ? "
Smulse un ghemotoc de iarba , si si.l puse pe palma ei fina , acum murdara de pamantul moale si umed . "Ce mai seamana cu parul meu ! " Cu cealalta mana , ce o avea la cap , isi luase o suvita si o indreptase spre palma cu iarba , comparandu.le . "Negresit ! Mama m.a spalat cu iarba cand eram mica ! E chiar aceeasi culoare . Si in primavara m.am nascut ! "
Se intoarse cu privirea la Jennifer ce o privea uimita . Viperina zambise putin , nelasand sa se vada acest lucru si ii raspunse la intrebarea ce nu o bagase prea mult in seama :
-Nu..sau da ... nu mai stiu sigur . Sunt foarte confuza . Tocmai vin de la ora de farmece si am facut vraja Confundus . Chit daca nimeni nu a folosit.o pe mine , ma simt ca si cum cineva a facut.o . Ahm , si ce vrei sa faci inauntru ? o intrebase ea in sec .