Stop the rain

[Artimei N. Denver]

Ceea ce ii spusese fata avu darul sa-i atraga atentia. Deci acesta era tatal ei. Ce noroc pe el sa intlneasca pe fiica idolului sau. Desi faptul ca era mort nu era o veste imbucuratoare. Oare ce s-a intimplat? Desi nu prea vroia sa o intrebe, era sigur ca-i o amintire dureroasa. Stia ce inseamna sa-i pierzi pe cei mai dragi. Mama si tata sa moara din cauza unei rivalitati stupide, iar sora a pierduto doar din cauza neatentiei. El singur ii spusese sa se duca acolo si nu se gindi ca facuse cea mai mare greseala din viata lui. Hey. Nu-i suficient ca vremea este posomorita? Ar trebui sa zimbesti, ca norii sa fuga din calea fericii tale si sa apara soarele. Apropo, ma numesc Johan. Un tunet puternic urmat de niste fulgere ii zguduise sufletul. Lampile incepau sa arda neregulat, se stingeau pentru citeva clipe apoi se reprindeau. Poate ca avea sa-i fie frica, dar deja trecuse de acea virsta.

Ploaia se inteti si incapu sa bata insistent pe acoperisul de sticla. Ciudat dar cele mai importante evenimente din viata lui au avut loc pe vreme de ploaie. Inceraca sa alunge amintirile negre, nu era cel mai potrivit moment pentru ele.