Early Night. I:Night of the Demons

[Georgia Harris]

Zgomotul venea de undeva foarte aproape de ele. Cercetasa spera sa fie Monsoon, ca sa poata pleca odata din Padurea Interzisa. Locul asta ii dadea fiori si cand il privea de la coliba lui Hangrid in noptile linistite si faptul ca era in interiorul padurii intr'o "noapte" furtunoasa. Zosnetul se mai auzi inca o data.
-"Minimus lumos!" sopti fata.
O lumina slaba aparu din varful baghetei.
-"Orice ar fi fost a plecat." spuse Evelina.
-"Nox!...Dar ce a fost?" intreba Georgya mai mult copacii decat fata de langa ea.
Era ora sapte, dar parea a fi trecut de miezul nopti. Vantul urla injunghiat de ramurile dese ale copacilor. Frunzele zburau cu tot cu crengi, despranzandu'se dureros de copacii cutremurati de cidata vreme, parca vrand sa spuna ca ori cat de batrani ar fi ei tot nu au mai vazut as ceva.
Georgya striga "Lumos!" din nou pentru a vedea pe unde sa mearga.
"Cateodata poti fi surprins! Demonii nu sunt ceea ce te astepti tu! Demonii nu sunt doar duhuri ori spirite. Aici e vorba de ce care sunt adevarati demoni desi nu se numesc asa." ii spusese odata un batran auror tatalui lui Geo.
Fata auzise aceste cuvinte cu multi ani in urma, dar i se intiparisera undeva in strafundurile minti. Dar de ce iesise la ivea tocmai acum? Ce legatura aveau aceste cuvinte cu Evelina si Georgya sau cu Monsoon, pisicul fetei ori cu alt elev Hogwarts sau era vorba de padure? Fata care era pierdutra in aceste intrebari tresari cand auzi o voce. Acea voce misterioasa nu era nici a ei nici a Evelinei, dar atunci a cui?
-"Este cineva aici? Hei? Nu este nimeni in padure?" se auzea dintre copaci vocea tremuranda.
-"Hai sa mergem!" o indemna Cercetasa pe Ev, aratandu'i locul din care se auzea glasul ragusit cu mana.

-"Este cinava aici?" intreba fata.
-"Da! Sunt eu, sunt aici! Ajutor!!!" i se raspunse fetei din intuneric.
Dupa ce fetele intrara in tufisuri vazura un elev agatat intr'o ramura de copac.
-"Buna! Sunt Zack Stonerledkig! Sunt elev la Astropufi.
Ce curios ii suna Georgyei numele de familie al baiatului. Dupa ce il ajuta sa se elibereze din stamtoarea crengilor il intreba:
-"Ai vazut o pisica birmaneza fugind pe aici?"
-"Da! A luat'o in colo. Pot merge cu voi? Nu as vrea sa ma intorc singur pe o vreme ca asta!" spuse baiatul aratand spre inima padurii, spre adancimi cand ii spuse Georgyei ca a vazut pisicul.
-"Da. De ce nu?!" ii raspunse Georgya.
"Sa nu te increzi in demoni! Da, ei sunt dulci la inceput si iau multe forme, dar nu uita tot demoni sunt!!!" mai spunea aurorul batran. Fata isi alunga aceste amintiri carora nu le dadea prea multa insemnatate in acel moment.