I'm still alive

[Ema Snow]

Ema o si vedea pe micuta plutitoare dand energic din maini.
' " - Stii tu.. Sa tip, sa plang, sa urlu, sa plang, sa enervez, sa plang..." '
Desigur, cuvintele ce-i iesira pe gura in realitate fusesera cu totul altele, dar Soimeanca pur si simplu nu putuse sa se abtina. Era rautacioasa si nepoliticoasa, stia, dar sapte ani cu o Myrtle care iti mananca sufletul isi spun cuvantul, iar cuvantul lor atarna greu in balanta.
" - Nu fac nimic special" reactiona fantoma. " De obicei, ma gandesc la motivul pentru care oamenii sunt asa rai cu mine"
Ema o privi piezis, dar isi controla expresia inainte sa fie vazuta. Schita un zambet.
" - Poate... Daca ai fi putin mai pozitivista... Totul ar fi mai bine. Nu trebuie sa gandesti astfel de lucruri. Stii povestea aceea cu Universul si cum iti da ce doresti? Daca te vei gandi ca toata lumea e rea cu tine, atunci asa se va intampla. Zambeste mai des, Myr"
Dadu un exemplu si zambi pe parcursul ultimei propozitii. Fantoma nu schita vreun gest. Pur si simplu se holba la Ema, iar tanara incepu sa se simta prost. Ca si cum ar fi facut o boacana in fata intregii scoli.
Isi schimba greutatea de pe un picior pe altul si isi pleca privirea.