I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Vru să retragă întrebarea , dar se gândi că Myrtle se va simţi jignită, iar Eliza nu ar fi vrut asta. Totuşi avea vaga senzaţie că nu va răspunde la întrebare. Sper surprinderea ei fantoma răspunse spunând că nu face nimic special şi că doar se gândeşte la motivul pentru care oamenii sunt răi cu ea. Elizabeth schiţă un zâmbet , deşi nu prea o încânta răspunsul. În majoritatea timpului era vina fantomei.

" Poate... Dacă ai fi puţin mai pozitivistă... Totul ar fi mai bine. Nu trebuie să gândeşti astfel de lucruri. Ştii povestea aceea cu Universul şi cum îţi dă ce doreşti? Dacă te vei gândi că toată lumea e rea cu tine, atunci aţa se va întampla. Zâmbeşte mai des, Myr"
Spuse Ema zâmbind. Elizabeth se gândi o clipă la ceea ce spusese Şoimeanca. Era de acord cu tot . Ea gândea pozitiv în majoritatea timpului, dar avea şi momente în care era negativistă , iar atunci se întâmpla exact ceea ce nu dorea ea.
Myrtle se încruntă uşor şi se uită la Ema. Părea că se gândeşte la ceea ce spusese Şoimeanca, dar aceasta lăsă privire în jos. Poate că simţise că ceea ce spusese era nepotrivit, aşa că Eliza o susţinu.
"Ema are dreptate, Myrtle. Dacă vei gândi mai pozitiv va fi mai bine". Zise Cercetaşa pe un ton blând, dar serios. Ema îşi ridică uşor capul, iar Elizabeth îi făcu cu ochiul.
"Nu m-am gândit niciodată la asta. Poate...poate aveţi dreptate" Zise fantoma pe un ton uşor nehotărât.