I'm still alive

[Ema Snow]

Ema ii zambi Elizei, multumindu-i fara cuvinte. Aproape sari pe loc.
" - Desigur ca avem" spuse ea putin cam prea entuziasmata.
Nu ii statea in caracter sa se poarte asa, dar situatia era oricum al naibii de ciudata; nu mai conta. Soimeanca isi musca buza, dar nu tresari.
Se uita la ceasul de la incheietura-i fragila. Era acum convinsa ca nu exista nimeni pe coridor asa tarziu, nimeni care sa le asculte discutia.
Dar cum va fi de dimineata? Sau urmatoarea data cand se vor vedea cu fantoma? Va fi la fel ca la inceputul acestei nopti? Va fi totul uitat? Ca si cum nu ar fi existat astfel de discutie?
Ema isi scutura capul. Nu vroia sa se gandeasca la o posibila 'hai s-o luam de la capat'. Ar fi fost prea mult.
" - Myrtle? Cum a fost viata ta?" intreba Soimeanca, incercand sa deschida un subiect suficient de amplu ca sa asigure existenta discutiei anterioare.