Don`t worry

[Daniel Cruplud]

In acest timp,un alt personaj bine cunoscut hoinarea pe strazile Londrei,facand inconjurul Ministerului.Era tanarul Daniel,elevul care putea fi zilnic zarit pe aceste Alei.
Era o zi atat de frumoasa.Nu era nici prea cald,dar nici nu era frig,era bine.Era o zi perfecta pentru niste adolescenti ca sa isi piarda vremea.In ultimele saptamani,Daniel avuse parte de niste intamplari cam ciudate.Mai intai a fost urmarit de un Devorator,de care a putut insa sa scape intr'un final.Apoi,la cateva zile distanta o creatura necunoscuta la urmarit timp de mai bine de doua ore,iar in alta zi un Dementor ia facut zile fripte bietului vrajitor.Defapt,ia facut zile mai fripte Cerbului emis de Patronusul lui Daniel.
Dar,azi.. azi parea ca totul va fi mult mai linistit.Parea ca va fi doar o plimbare libera la aer liber.Cu un mers lin,dar in acelasi timp ce prezenta superioritate,tanarul Viperin isi privea compatriotii fara mila.
Isi reaminti de casa lui,de momentele in care fericirea era un cosmar,de clipele in care a trait momente ce unii nici nu si le pot imagina.Apoi,o scrisoare ce-l informeaza ca este vrajitor,si atatea peripetii,care mai de care mai buclucase,toate la Hogwarts.Acum,dupa 4 ani,este acelasi pusti dornic de aventura,dar cu mult mai multa experienta,dobandita doar in urma pataniilor sale.
Se plimba singur,pe o alee pustie.Stia ca la cativa pasi mai la nord,avea sa ajunga in front comun cu un parc ce apartinea Ministerului,un parc frumos amenajat,in care gaseau niste bancute atat de frumoase,care,desi nu erau vrajite,te calmau atat de mult si iti dadeau odihna de care aveai nevoie atunci cand simteai ca puterile tale au ajuns la limita.
Inca un pas,inca un pas si inca un pas.Daniel ajunse pe banca si se arunca peste aceasta fara mila.Isi ridica privirea,si incepu' sa rada.Apoi auzi un strigat foarte clar.Isi auzi numele.