Don`t worry

[Daniel Cruplud]

Incuiatii treceau pe strada intr-un mod atat de simplu si banal incat Daniel pur si simplu spumega de furie."Cat de simpla este viata acestor Incuiati!",isi spunea acesta."Cred ca as invata de placere la o scoala de Incuiati!Totul este atat de interesant..".
Dar analiza lui,interpretarea lui,propria lui gandire fu intrerupta de catre o voce.Un glas se auzi strigand,iar fundalul se tot repeta,atat de rapid."Daniel".Din nou,si din nou,si din nou.Nu avu insa imediat curiozitatea de a privi in spate si de a afla cine il strigase.Nu.. ,el doar privea atent la Incuiati si nu dorea sa fie deranjat.Oboseala se asternea peste el,lucru vizibil pana si pe chipul sau.Apoi,brusc,intoarse capul,in pofida chefului sau redus de a executa orice activitate.Intoarse capul si zari un personaj cunoscut.Era o fata,imbracata mult mai diferit,care avea in buzunar,la vedere o bagheta.Era o vrajitoare.Privea atent.Apoi,Daniel isi reaminti chipul fetei."Am mai vazut-o undeva.. da...".Era Jennifer,de la Casa Cercetasilor.Acum stia.O lasase sa astepte cateva zeci de secunde.Iar fata... nu repeta strigarea,nu isi reinterpreta intrebarea crezand ca l-a confundat pe Daniel.
- Jennifer,striga Daniel.Nu te-am auzit!
Ba sigur ca o auzise,dar.. un mare caracter,precum Daniel nu avea cum sa recunoasca ca oboseala si lipsa de chef de viata au putut sa puna stapanire pe el.Asa ca,in mod mult mai convenabil,a hotarat sa aleaga o scuza puerila.Iar,Daniel,o observa pe Jennifer intr-un mod atat de simplu,din instinct,din pura curiozitate pentru mediul inconjurator si pentru nevoia de a cunoaste.Da.. Ce simplu pare totul.Prea simplu.
- Ce cauti aici Jennifer?,intreba Daniel cu un ton inalt.