Can you keep a secret?

[Effy K. Dietrich]

Inspiră adânc aerul curat, cu un zâmbet larg întipărit pe buze. Mirosul proaspăt de pin o făcea să se simtă sănătoasă şi puternică. În general natura îi dădea senzaţia asta. Ştia că poate suna ciudat, dar era adevărat. Sau cel puţin aşa i se părea ei. Poate că doar era o "superstiţie". Aşa cum copii au un obiect preferat pe care îl poartă mereu cu ei crezând că le aduce noroc, aşa se simţea şi ea înconjurată de plante şi animale. Din nou demonsta că mintea sa funcţionează ca a unui copil. Clătină amuzată din cap.

Foşnetul frunzelor se auzea tot mai tare cu fiecare metru parcurs mai aproape de inima pădurii. Acest lucru o neliniştea uşor pe Eliza. De fiecare dată când îşi auzea paşii, avea senzaţia că de fapt îi aude pe ai altcuiva. Îşi dădu ochii peste cap gândindu-se că devine paranoică şi încercă din răsputeri să ignore acea senzaţie neplăcută, până când nu va exagera.
Rose sparse tăcerea aceea adâncă întrebând-o pe Cercetaşă ce mai făcuse în ultimul timp. Fosta Şoimeancă se oprise în loc şi se aşezase pe un butuc gros. Eliza se opri din mers doar după câteva secunde şi se încruntă. Nu făcuse nimic special din câte îşi amintea.
"Ei bine ..? " Îi auzi din nou vocea caldă şi plăcută a lui Rose.
"Ştii tu... Chestii ale elevilor." Făcu o mică pauză, apoi continuă: "Ore, învăţat, escapade nocturne ..." Zâmbi când spuse ultimele două cuvinte, după care chicoti. Ascultă încă o dată vântul cum bate, apoi o întrebă şi pe Rose ce mai făcuse.