I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth o privi puţin mai blând pe fantomă. Ştia din proprie experienţă cât de mult te poate afecta astfel de tachinări. La început începeau prin câteva glume subtile, dar de cele mai multe ori se ajungea la farse deloc inspirate. Eliza îşi amintea cum la şcoala Încuiată toţi o strigau "mixer" din cauza amestecăturii ei de naţionalităţi. De aceea toţi o considerau o corcitură. Eliza strâmbă din nas când îşi aduse aminte de acea perioadă din viaţă. Avusese momente când credea că nu va mai putea rezista şi se închidea în camera ei plângând ore în şir, dar uite că trecuse. Venise la Hogwarts şi totul se schimbase.

" - E... singurătatea. Să fi mai puternic decât orice cunoscut. Să fi special prin felul în care arăţi sau prin inteligenţă, prin talentul la muzică sau înclinaţia spre un anumit sport... şi totuşi să trăieşti asemenea unei umbre, prefăcându-te că eşti un prost... De obicei, sunt cei slabi de inimă şi înguşti la minte aceia ce-i umilesc pe alţii pe nedrept. Nu vei auzi vreodată o persoană inteligentă strigându-i altuia tocilar." Spuse Ema ridicându-şi privirea spre cele două.
Eliza o aprobă printr-o înclinare din cap.
"Ceilalţi sunt doar invidioşi. Nu suportă persoanele inteligente sau talentate pentru că le consideră o ameninţare pentru popularitatea lor. E nedrept, ştiu." Murmură şi Elizabeth privindu-le atentă pe cele două
Se bucura că scăpase de acel calvar, deşi mai existau astfel de situaţii şi la Hogwarts. Dar mult mai puţine. În şcoala Încuiată avusese maxim 2 prieteni, dar la Hogwarts găsise mai multe persoane cu care se înţelegea decât ar fi putut să-şi găsească în 100 de şcoli Încuiate.