The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

" - Nici o schimbare?"
Era ca si cum ar fi murit daca nu ii raspundea. Incerca sa vorbeasca, o incercare inutila si complet esuata. Din nou... Se multumi sa dea din cap. Poate ca se indrepta inspre moarte oricum. O durea fiecare parte din corp. Pana si cea mai mica particula.
Incerca sa uite de durere, concentrandu-se pe sunetele din casa. Si-ar fi dorit sa vada ce se intampla, dar i se parea teribil de obositor sa-si deschida ochii. Cu cat exersa mai mult, cu atat recunostea mai multe lucruri familiare. Zgomote, sunete obisnuite pentru traiul intr-o casa. Trebuia mortis sa-l considere un exercitiu, sa-i tina mintea concentrata pe altceva. Se auzea un mic zumzait, iar Emei ii placea sa-l considere sunetul televizorului bagat in priza. Era liniste. Poate ca ai ei nu erau acasa. Of, dar desigur ca nu era nimeni acasa. Daca parintii ar fi fost, le-ar fi luat din gara.
Cand simti mana rece a lui Heather, realiza cat de cald ii fusese inainte.
Statu asa, intinsa, o bucata de vreme. Chiar incepuse sa se linisteasca. Bataile inimii i se domoleau, respiratiile-i deveneau mai profunde si mai lente, degetele ii inghetasera, iar ea aluneca intr-un somn ciudat. Cu cat isi dorea mai mult sa se trezeasca, cu atat i se parea mai greu. Se simtea tot mai departe...
Isi misca mana intr-un exces de panica, agatand cu ferocitate aerul si nimic mai mult.