The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

Daca ar fi avut suficienta forta, si-ar fi deschis ochii larg si ar fi murmurat un "aaa..." nedumerit. Se multumi cu vederea incetosata si raza vizuala restransa.
O privi pe Heather fara sa poata spune ceva. Gandurile ii erau incoerente. De cat timp ii stia secretul si de cate ori reusise sa vorbeasca cu ea despre aceasta parte a lungii ei vieti? Niciodata nu o intrebase daca avea sa fie dureros pentru ea, pentru Heather. Nu vroia sa deschida subiectul, desi avusese nenumarate ocazii si o doza suficienta de curiozitate. Nu o facuse, de teama sa nu-i inspire surorii ei neincrederea. Cat de stupid i se parea acum acest gand, acum, cand decizia batea la usa.
Poate ca o stiuse intotdeauna. Si poate ca o va stii pentru totdeauna.
Isi invatase lectia. Nu se chinuii sa vorbeasca tare, sopti ca sa poata articula, cat de cat, consoanele.
" - Tu taiesti vesic, nu? Doar nu crezi ca o sa scapi de mine"
Isi ridica cu un milimetru spranceana, mandra ca reusise ultima propizitie, si incerca sa zambeasca si sa rada, dar trupul protesta cu durere din plin la aceasta decizie.
Era din ce in ce mai molesita. Ii era mai greu sa respire, sa-si tina ochii deschisi, sa zambeasca.
Simtea farama de viata care mai ramasese. O simtea departe, dar o simtea. Iar apoi, nu mai stiu nimic.