Can you keep a secret?

[Effy K. Dietrich]

Se uită în continuare la punctul acela întunecat . Nu îşi dădea seama ce e. Dar un lucru era sigur, nu era bufniţa sa . Hollow ar fi venit imediat la ea dacă ar fi făcut atâta drum de la castel până la pădure pe vremea aceea. O privi cu coada ochiului pe Rose. Se gândea că nici bufniţa ei nu avea cum să fie. Din câte îşi amintea Sabri era albă , iar ceea ce se vedea pe cer avea o culoare închisă . Faptul că nu putea indentifica creatura de pe cer o îngrijora. Nu se putea şti ce se găsea în acea pădure. Totuşi mai rămânea şi opţiunea unui liliac. Acest lucru o calma pe Cercetaşă.

Aproape că nici nu observă când Rose se ridică şi începu să meargă. Scutură din cap şi o urmă imediat. Probabil că se săturase de locul acela şi mai ales de linişte. Nici Cercetaşei nu prea îi plăcea acea tăcere apăsătoare. Atunci când nu discuta încerca să găsească un subiect interesant. Şi dacă nu vorbea repede imaginaţia începea s-o ia razna. Fiecare sunet şi imaginea mai ciudată era tradus în mintea ei total greşit. Clătină din cap şi îşi dădu o şuviţă din ochi.
Rose îi spusese că uneori îi era şi ei dor de ani când era elevă. Elizabeth zâmbi înţelegătoare. Era sigură că atunci când va termina şcoala avea să se simtă exact la fel. Din fericire era anul IV, deci mai avea 3 ani şi jumătate. Dar de asemea ştia că timpul poate trece repede.
"O elevă printre elevi" Murmură ea ultimele cuvinte ale fostei Şoimence. Suna un pic amuzant, dar Cercetaşa ştia că erau adevărate. Nu puteai niciodată să fii cel mai învăţat. Continuai să afli mai multe întreaga viaţă. Se uită o clipă înapoi şi văzu că pata aceea ca de cerneală încă era prezentă pe cer. Îşi aminti că şi Rosalie privise punctul.
"Nu cred că a fost nici una din bufniţele noastre"Murmură ea ca un răspuns întârziat.