The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

Ema chicoti. Ramase uimita de sunetul rasului ei. Era asa gingas in comparatie cu vocea ei umana! Mintea ei gandea in paralel, studiind ambele variante de raspuns.
" - Mi-ar placea sa vad cum e de ambele tabere, dar daca tu esti un vampir rau..."
Ridica din umeri. Nu i se parea ceva capital. Nu acum, cand avea atatea perspective in fata. Se declansa o alarma in mintea ei. Nu uitase ceva? La naiba! Familia! Trei zile intregi? Unde erau cu totii?
Ema se uita spre noptiera de langa pat. Telefonul ei argintiu si mic era acolo, langa cartea pe care o citse ultima oara cand venise acasa. Nu stia cum ajunsese acolo; poate ca Heather i-l luase din buzunar. Se gandi sa se intinda si sa-l ia, iar in urmatoar secunda se trezi cu telefonul in mana. Hmm... Va trebui sa se obinuiasca cu asta. Cand deschise clapeta, clipi surprinsa, vazand numarul de mesaje. Toate de la Dawn. Doua apeluri nepreluate tot de la ea.

Emm, eu trebuie sa ma intorc la Sanctuar de urgenta. Toup este bolnava. Celor de acolo le-ar prinde bine o mana de ajutor cu dragonul.

Ema, de ce nu am primit pana acum niciun mesaj enervant de la tine?

Ema, e totul bine? Daca e ceva, vedeti ca parintii nu a semnal. Daca iti amintesti, sunt plecati o saptamana la matusa Violet.

Ema Grace Snow! Da-mi un semn de viata imediat!

Ce veti de nu raspundeti la telefoane?!

Mai erau multe mesaje asemanatoare cu cele anterioare.
Soimeanca inghiti in sec. Ii tremura vocea cand vorbi.
" - Sora noastra draga ti-a umplut si tie mesageria?"