Unbury the secret

[Effy K. Dietrich]

Lylith se gândise o clipă înainte de a-i răspunde. Probabil că doar se plictisese şi ea în cameră şi hotărâse că o mică plimbare nu ar strica. Ăsta era singurul răspunse ce îi venea în minte Cercetaşei. Dar bineînţeles nu ştia ce gândeşte Lylith aşa că nu putea fi sigură. Răspunsul pe care îl dădu Astropufa era complet diferit de cel la care se gândise Elizabeth. Al ei era plictisitor, pe când cel real era cu adevărat util. Ştia că prietena sa are dreptate. Indiferent de ce făceau aveau să dea peste duşmani şi nu strica deloc să aibă câţiva aşi în mânecă. Nu se ştia niciodată peste cine dădeai.De asemenea mai credea că nu e un lucru deloc rău să-ţi asiguri supravieţuirea.

Tăcerea aceea fu spartă de un mieunat de pisică şi o lumină slabă de după nişte rafturi. Elizabeth se panică imediat şi sări în poziţie dreaptă. De data asta nu avea cum să fie in elev. Un singur om avea o astfel de pisică băgăcioasă: Filch. Lylith observase şi ea noua prezenţă aşa că o trase repede pe Cercetaşă după nişte rafturi. Amândouă stătură nemişcate , uitând parcă şi să respire în timp ce urâciosul îngrijitor se apropia. Ajunse în dreptul lor şi cercetă exact locul unde se afla. Aveau să fie descoperite. Inima îi bătea nebuneşte şi o putea simţi pe Lylith cum se agită.
"Confundo" Şopteşte ea îndreptând bagheta spre Filch într-o ultimă încercare. Spre marea sa bucurie acesta se clătină uşor şi se întoarse cu spatele la ele . Se îndreptă spre ieşire, împiedicându-se uneori iar pisica îl urmă numai decât.
Elizabeth răsuflă uşurată şi ieşi uşor din ascunzătoare.