Hungry in the midnight.

[Georgia Harris]

-"Doar nu o sa il lasam aici!?" spuse Georgya.
Se uita la ceasul de la mana stanga si se gandi ca acum este cel mai bun moment pentru al folosi. Ceasul delicat din aur cu mici pietricele albe, lucitoare, prins cu o curelusa ingursta de catifea neagra, pe care fata il primise de Craciun, nu era doar un simplu accesoriu. Era un ceas mai special. Intre numerele 12 si 1 avea adaugat un 0 scris ingrosat, de culoare rosie. 'Ora 0' atragea atentia, dar nimeni nu isi da seama ce importanta are aceasta cifra. Atunci cand Georgya punea toate cele trei limbi ale ceasului indreptul lui 0, acesta devenea un oval de foc fiu, minuscul care ardea iute si nu se oprea din ars pana ce nu isi indeplinea misiunea. Acest ceas neobisnuit era un fel de comunicator. Tatal ei il inventase. El avea unul mai mare cu o curea de piele lata, dar si acela ca si al Cercetasei avea 'Ora 0'. Daca fata avea vreo problema cam ca cea de acum rearanja limbile si acel zero lua foc. Focul nu se oprea pana ce ceasul tatalui sau nu se incalzea incet. Incepand sa se incinga era destul de inconfortabil sa il poarte, asa ca, uitandu'se la ceas descoperea ca Georgya era in pericol s'au avea nevoie de cativa aurori.
-"Aurori sunt pe drum!" ii spuse fata lui Jennifer.

-"Bravo fetelor!" le spuse unul dintre aurori abia sositi, cu un fel de admiratie in ochi care le facea sa creada ca intradevar este mandru.
Fetele rosira.
-"NU!!! Nuuuuuuuu! Armata mea de spiridusi! Planul meu malefic! Cartea pe care urma s'o scriu!!! As fi reusit!!! E doar vina lor...... si voi 'SALVATORILOR'...... " se auzeau franturi din cea ce spunea hotul de spiridusi.

Doar atunci cand se intoarsera la castel, Georgya isi dadu seama sa inca ii era foame.
-"E pacat sa aruncam mancarea asta, mai ales ca noi am pregatit'o! HaHaaaHa!" ii zise Geo Cercetasei.
Luky era din nou cu prieteni sai, fetele din nou in siguranta.
-"Sper ca intamplarea asta sa nu ajunga la urechile directorului!"
Fata si Jennifer erau acum foarte bune prietene.
"Hmmm! Ce ciudat este faptul ca desi ne'am luptat cu hotul acela nebun si l'am invins muncind impreuna, l'am dat pe mana aurorilor, el a ramas tot un necunoscut. Oare cum l'o fi chemand?". Capul fetei se umpluse de ganduri, intrebari, dar era normal dupa o astfel de noapte.
Crepusculul linisti toata agitatia nopti care trecuse. Lupta din noaptea trecuta apuse spre trecut, lanand sa rasara o noua aventura, o noua lupta a fetei cu nevoia de a face ceva neobisnuit, nevoia de adrenalina, de a se simti in pericol extrem, de a face ceva pentru cinava care are nevoia, asa cum fusese Luky de data asta. Somnul nu intra in rutina zilnica. Georgya fugi spre lac, sa se bucure se freamatul linistitor care sosea odata cu zorile ce se varsau peste castel.
Cercetasa era inconjurata de un calm relaxant si revidorant... Cel putin pentru un moment!