The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

Ema se incrunta. Heather chiar vorbea la propriu sau era un inteles ascuns? Nu mai putea gandi limpede. Isi dorea cu disperare sa se apropie, dar facea tot posibilul sa se abtina.
Ramase tacuta pe masura ce mergeau la o viteza agonizant de mica. Soimeanca simtea nevoia sa fuga, sa paseasca asa cum o facuse in camera, dar realiza cat de ciudat ar fi sa dispara si simplu dintre Incuiati. Macar in lumea magica mai puteai da vina pe Disparitie si Aparitie.
Abia pe la jumatatea drumului realiza incotro se indreptau. Parcul fusese un loc vizitat zilnic in copilaria Emei.
Intrara pe sub bolta cu modele complicate si mersera de-a lungul aleii pietruite. Mintea tinerei o lua razna, iar ea se departa de Heather, mergand ca o hipnotizata drept spre terenul de joaca. Erau doar doi copii acolo. Unul se dadea in leagan, celalt se juca cu niste figurine pe bordura inalta. Soimeanca se uita in jur. Nu era nimeni si nici nu auzea alta prezenta inafara de cea a copiilor. Le auzea inimile mici batand frenetic, promitand sa potoleasca chinul fetei. Probabil ca parintii se plimbau. Obiceiul acesta era inca dinainte de a se naste Ema.
Se lasa pe vine langa baietelul ce se juca, afisand un zambet prietenos.
" - Buna" ciripi Soimeanca, iar copilul isi ridica privirea spre ea.
Ii putea citi frica din ochi, iar ea paria ca aceasta nu ar fi existat daca era umana. Nu avusese chiar si ea impulsul de a se retrage cand o vazusese pe Heather vampir pentru prima oara? Le statea in caracater oamenilor. Inspira, mirosind aerul din jurul copilului, iar aroma ii gadila gatul.
Se crispa. Ce facea?