Outstanding

[Ema Snow]

Ema se ridica si ea.
" - Demonii ne asteapta" chicoti scurt.
Termina cafeaua si arunca paharul la cel mai apropiat cos. Soimanca isi trase pelerina mai pe umeri, lasand gluga sa stea ingramadita pe spate.
Cu cat se avantau mai mult spre Casa Groazei, cu atat le era mai greu sa inainteze. Oamenii se imbulzeau in fata lor, iar copii treceau razant pe langa ele. O cam enerva asta pe Ema. Ii era teama sa nu se impiedice de vreunul si cine stie ce sa se mai intample. Soimeanca isi ridica privirea spre copacul din carton de deasupra capetelor lor. Era de o culoare inchisa, aproape movaliu. Cu litere albe si tremurate, statea scris numarul de de metri: 500 spre dreapta. Isi dadu ochii peste cap, zambind cu jumatate de gura.
Mergeau mai repede acum, iar drumul incepea sa se elibereze.