Midnight awakenings

[Kennya Allen]

Kennya isi cerea scuze din priviri prietenei ei. Nu putea sa vorbeasca din cauza oboselii, dar era gata sa ii explice fiecare amanunt imediat ce erau intr-un loc unde cele trei viperine nu erau expuse riscului. Nici una nu indraznea sa vorbeasca in momentul de fata, intelegandu-se doar dupa expresiile fetei. Auzi cateva tipete de pe coridorul de unde tocmai au scapat. Era o voce destul de pitigaiata a unui baiat. Trebuia sa fie unul dintre cercetasi, care striga la ingrijitor ca inca erau niste eleve pe coridor care tocmai fugisera de la locul faptei. Viperina stia ca le vor cauta numai ca sa fie siguri de faptul ca baietii nu mintisera. Pentru prima data fata regreta ca actionase fara sa gandeasca. In mult mai multe sensuri decat parea. Nu trebuiau sa fuga fara sa stie unde. Chiar daca erau speriate. In loc sa coboare spre pivnite, catre Camera de Zi, fetele urcara cu doua etaje mai mult. Iar asta nu le usura cu nimic situatia. Ba chiar dimpotriva.