Can you keep a secret?

[Effy K. Dietrich]

Faptul că Rosalie nu răspundea o îngrijora. În mintea ei se învârtau în cercuri haotice fel de fel de întrebări, unele care nu aveau sens. Dar una predomina: Ce naiba se întâmplă? Totuşi rămase tăcută. Sigur exista un motiv pentru care fosta Şoimeancă nu vorbea. Poate încerca să nu atragă atenţia unui posibil duşman. Şi oricum dacă întreba, credea cp Rose nu îi va răspunde.
Trase adânc aer în piept, iar când Rosalie înaintă Elizabeth o urmă îndeaproape. Citise cu doar câteva secunde în urmă frica în ochi ei, dar acum mergea lejer. I se părea ciudat acest lucru, dar nu comentă. Doar privi în jur căutând lucrul sau fiinţa ce îi atrăsese atenţia . Nu găsi nimic.
Înainte să îşi dea seama o auzi pe Rose strigând să se lase jos. Privi derutată în jur, dar făcu exact ceea ce îi spusese Rosalie. Strânse ochii pregătindu-se de impactul cu pământul. Era uşor dureros, dar acceptabil pe lângă varianta cealaltă. Văzu trecând pe deasupra lor fulgerul verzui atât de renumit. Blestemul uciderii. Îşi muşcă buza şi se uită la Rose. Părea în regulă. Se ridicară aproape în acelaşi timp, iar Elizabeth privi înainte. Un vrăjitor stătea în faţa lor. Purta o robă lungă şi neagră, iar chipul îi era ascunse de o mască . Elizabeth înghiţi în sec când reuşi să vadă mai bine masca. Se dădu câţiva paşi înlateral astfel încât să ajungă lângă Rose.
"Rosalie... Ştii cine e?" Întrebă ea. Dacă se gândea bine aflarea identităţii vrăjitorului era cea mai mică problemă, dar în acel moment era prea stresată pentru a găsi o întrebare mai bună.