Can you keep a secret?

[Effy K. Dietrich]

Aşa cum credea vraja nu avu efect. Era logic să nu meargă, doar era un Devorator. Chiar nu voia să-şi facă duşmani , dar situaţia era inevitabilă în ochii Cercetaşei. Poate ar fi fost mai bine să nu vină acolo. Da, cu siguranţă că ar fi fost o alegere mai bună să stea cuminte în Camera de Zi şi să-şi facă temele. Dar asta era acum, trecutul nu putea fi schimbat. Datorită greşelii făcute trebuia să suporte consecinţele şi să găsească o cale de scăpare. Trebuia să se maturizeze, nu mai avea voie să se plângă, nu mai dorea să se smiorcăie ca un copilaş alintat.
Atunci când Devoratorul vorbi tresări şi murmură ceva. Se dădu un pas în spate şi o privi pe Rosalie. Ea nu părea să fi observat mirosul şi vibraţiile pe care le simţea Cercetaşa. Poate fiindcă Rose nu era un monstru, spre deosebire de ea. Tresări atunci când văzu Semnul Întunecat pe cer. Îl mai văzuse în picturi, în fotografii dar aceea era prima oară când îl vedea pe viu. Era groaznic. Verdele acela intens îi dădea senzaţia de moarte, de frică.
Rosalie o întrebase ce dorea să-i spună. Elizabeth se încruntă uşor confuză. Nu îşi amintea să fi spus ceva. Privi înspre Devoratorul ce se îndepărta şi îşi aduse aminte că murmurase ceva fără să vrea . Îi făcu semn cu capul lui Rose că vrea să plece .
"Este vârcolac..." Făcu un semn discret cu capul spre vrăjitorul întunecat . "...ca şi mine."Murmură ea ceva mai încet şi oftă. Până în acel moment se simţise ca oricine altcineva, acum îşi amintise ce e.