Grrr... Faimosul Hogwards

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth îşi luă la revedere la părinţii săi şi se îndreptă spre intrarea pe peron. Îi părea rău că pleacă, dar în acelaşi timp era bucuroasă că se întoarce la Hogwarts. Acolo se aflau aproape toţi prietenii ei, acolo nimenu nu o privea ca pe ciudată, aşa cum făceau Încuiaţii. Iar ei nu făceau asta din cauza magiei, pentru că logic nu ştiau de existenţa ei, ci pentru că pur şi simplu nu suportau felul de a fi al Cercetaşei. Dar Elizabeth nu încercase niciodată să se schimbe.
Îşi privi pisica care ţopăia torcând pe lângă ea. Aşa cum îşi promisese Elizabeth o luase cu ea când se întorsese. Chiar îi lipsise ca Lorette s-o urmărească pe oriunde mergea. Câteodată venea cu ea chiar şi la ore. Dar bufniţa sa roşcată o ajutase aproape la fel de bine. Elizabeth se uită la aceasta, care îşi ascunsese capul printre penele deschise la culoare.
Înainte să-şi dea seama ajunsese între cele două peroane. 9 şi 10. Deci ajunsese la intrarea pe peronul unde aştepta locomtiba vişinie. În faţa ei stătea un elev ce se uita le intersecţia celor două culoare. Eliza ridică o sprânceană . Nu înţelegea de nu intră. Se uită mai atentă şi îşi dădu seama că era un elev nou. Poate nu ştia cum să intre. Ea în primul an aproape că pierduse trenul încercând să-şi dea seama cum să ajungă acolo. Avusese noroc cu o doamnă simpatică care dezlegase enigma.
"Bună!" Se adresă ea băiatului când ajunse lângă el . Îi zâmbi prietenoasă , apoi privi spre intrare.