The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

Ema zambi multumita. Acum putea sa-si testeze viteza. Din ce remarcase pana acum, era mai rapida decat un om... cu mult mai rapida. Dar cum statea in alte circumstante?
Se pozitiona langa sora ei si isi tinu umerii drepti. Era un reflex involuntar, corpul ei se pregatea sa ia cat mai mult oxigen. Problema era ca Ema nu mai avea nevoie de asa ceva. Nu avea nevoie de respiratie. Era doar un mod de a simti lucrurile in jur si nimic mai mult. Nu era nicio relaxare in inspiratie si expiratie. Nu dori sa continue cu astfel de ganduri; si-ar fi distras atentia.
" - Pe locuri... gata... start!" chicoti ea si se lansa.
Ii placea sa alerge. Se simtea de parca mai avea putin si zbura. Picioarele ei atingeau rar pamantul. Sau nu...
Ii venea sa rada. Era aproape placere pura in acea miscare. Si, in ciuda vitezei, nimic nu se vedea in ceata. Privirea ei capta toate detaliile, la fel ca inainte.
Se opri la granita padurii si ramase locului. Heather era deja in fata ei. Ema zambi mandra.
" - Felicitari! Dumnezeule, chiar esti rapida" rase ea cu uimire.