Forever and always

[Bell Evans]

• Fosta cercetasa ezita putin, dar in urmatoarele clipe zambi; Alice putea sa o induca atat de usor in eroare, insa asta era unul din miile de lucruri pentru care o iubea. Dadu usor din cap, in semn de da, si continua sa mearga. Padurea parea sa le primeasca in imbratisarea ei interzisa, ondulandu'si lianele si arcuind perdelele de muschi cand acestea treceau pe langa ele. Totul parea ca se desfasoara ca pe scena unui teatru - un spectacol atent organizat de fortele chinuitoare si ascunse ale naturii. De parca intreaga suflare a codrului le astepta pasii atenti si staruitori.
  
  "-Oare unde mergeam atunci?" murmura Bell, privind'o pe Alice. Aceasta ridica usor din umeri si zambi.
  "-Vom afla curand" raspunse astropufa, dupa un moment de tacere; inca avea o urma de zambet in coltul gurii.
  
  Cotira insa brusc si le pierdura pe cele doua din trecut din vedere; Bell se panica pentru cateva momente, dar cand lumina unei baghete aparu la cativa metri distanta de ele ofta usurata. Se abatura doar putin de la carare, asa ca revenira pe drumul initial si urmara siluetele micute ce se conturau in decorul noptii cu greu.
  
  "-S'au oprit!" anunta ea, cu glasul intretaiat. "Adica, noi ne'am oprit" continua tanara, usor amuzata. Alice deja incepuse sa rada, privind'o derutata. Spusese inca o prostie - una care se adauga numeroaselor perle scoase pana atunci.
  "-Nu iti fac bine intoarcerile astea in timp, Bellyshor!" remarca ea.