At the end of the day

[Effy K. Dietrich]

Se linişti atunci când Bell îi spusese că nu va scădea puncte. De fapt se întreba de ce fusese îngrijorată. Dacă ar fi avut cea mai mică intenţie să o pedepsească ar fi făcut ăsta încă din primele 10 secunde în care o văzuse în sector. Uneori devenea prea paranoică. Îi zâmbi recunoscătoare fostei Cercetaşe, după care îl privi pe Astropuf. Părea în primul an. Îi zâmbi încurajator şi acestuia şi se prezentă prietenoasă.
Se aşeză pe un scaun la masa la care stătea şi Bell şi aruncă o privire curioasă asupra cărţii. Părea veche şi era sigură că orice mişcare bruscă ar fi putut s-o deterioreze. Dar Bell dădea paginile cu multă delicateţe . Elizabeth se întreba cum putea să aibă aşa multă grijă. Era sigură că dacă ajungea în mâinile ei acea carte avea să ajungă bucăţele.
O privi câteva clipe atunci când Bell îi zisese brusc că îi e dor de serile petrecute în Turn. Eliza îi zâmbi cu căldură şi înţelegere. Ajunsese departe, dar era sigură că niciodată nu va înceta să privească în trecut. Probabil că aşa se va gândi şi ea când după ce va părăsi locul atât de drag ei.
"Şi mie îmi e dor.Adică ... de fapt tuturor Cercetaşilor le e dor de tine." Zise ea aşa de repede că aproape nu înţelesese propriile cuvinte. Oricum fusese foarte sinceră.
" Dar Desiree se descurcă chiar foarte bine. Suntem în fruntea clasamentului!" Zise ea mândră de casa şi colegii săi.