Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Eveline îi ceruse vrăjitorului să le povestească despre bătălie cu un entuziasm rar văzut. Deşi era la fel de curioasă ca şi prietena sa, dar nu lăsa să se vadă. De fapt acea bucurie naivă era eclipsată de problema aflării incantaţiei ce îl adusese pe bărbat în viitor. Dacă acesta spusese că nu e reptomită, nu ştia ce putea fi. Nu părea foarte uşor de găsit misterioasa vrajă. Dacă nu reuşeau s-o găsească ce se va întâmpla? Bărbatul va rămâne acolo, departe de familia sa (asta dacă mai trăia) ? Acest lucru ar fi produs mari daune asupra istoriei. Nu, nu trebuia să se gândească negativist. Nu trebuia să se descurajeze înainte să fi început măcar să spere.
" A fost groaznic. " Începu bărbatul să povestească privind în gol ."Peste tot se aruncau vrăji, blesteme. Se auzeau ţipete şi răgete. Acromantula invadaseră castelul şi încercau să omoare vrăjitorii, iar uriaşii loveau tot ce le ieşea în cale."
Deşi nu fusese chiar o povestire detaliată Elizabeth nu îi ceru să continue. Era evident că îl durea. Probabil pierduse persoane dragi în acea bătălie. Se uită cu coada ochiului la Eveline. Nu dădea semn că ar vrea să îi ceară detalieze.
Dintr-o dată se lăsă liniştea. Elizabeth privea în gol încercând să dea de capăt problemei. Se încruntă .
"Nu cred că a fost Cap-de-Mort. El te-ar fi ucis pe loc, nu?" Întrebă ea şi îl văzu pe vrăjitor încuvinţând."Nu ar fi avut motive să te trimită în viitor. " Se uită în jur şi mării ochii dându-şi seama de ceva "Doar dacă...
Se uită la Eveline şi imediat aceasta îşi dădu seama.
" E posibil să fi făcut un experiment." Murmură prietena sa, iar Eliza încuvinţă.