Dark times.

[Effy K. Dietrich]

Era adevărat că nu învăţaseră să dispară..."legitim". Ea văzuse cum se face la mai multe persoane şi chiar încercase. Reuşise, bineînţeles luând o căzătură atunci când ajunsese. Oricum nu era expertă, aşa că nu dorea să rişte. Măturile ar fi putut să le "cheme", dar totuşi ar fi făcut ceva zarvă nişte mături zburând singure pe coridoare. Jennifer avea dreptate . Tunelul era cea mai simplă şi sigură cale. Bine, excluzând pericolul de a te apropia de Salcia Bătăuşă.
Mergeau amândouă tăcute. Deşi în mod normal ar fi deranjat-o liniştea, făcând-o să devină paranoică acum se simţea bine. Era lângă castel. Nu avea ce păţi dacă se afla în apropierea sa. Câteva lumini aprinse se zăreau în castel, inclusiv în Turnul Cercetaşilor. Nu erau singurele care nu puteau dormi. Numai că ceilalţi nu erau dispuşi să rişte punctele casei. Asta o făcea să se simtă uşor prost, dar îşi aminti imediat că nu exista elev care să nu fi ieşit niciodată noaptea din Camera de Zi. Şi de unde ştia ea că cei care aprinseseră lumina nu se pregăteau să plece?
Şirul gândurilor îi fură întrerupte atunci când auzi mai mult bubuituri şi zări ramurile ameninţătoare ale Salciei izbindu-se de pământ. Înghiţi în sec. În lumina aceea stranie şi slabă a stelelor părea înfricoşătoare. Se opri o clipă în loc. Îi era frică să nu fie lovită, şi ea şi Jennifer. Jennifer se opri şi ea văzând că Elizabeth nu înainta. Se întoarse cu faţa la ea şi îi zâmbi încurajator. Eliza îi prinse mâna şi înaintă iar.