I try touch my dream!

[Ellena R. Howard]

Cap6. Propuneri indecente.

Stateam legata bine, privindu-l in ochii cu teama pe Mircea, frateme mai mare cu un an ca Sasha. Eram constienta ca toata familia lor ma uraste acum, ma urau asa de tare ca stiam ca sunt in stare sa ma ucida. Ce parinte si frate nu ar fi in stare sa ucida pentru copilul sau sora lui? Pariez ca oricine ar face asta. Ma minteam pe mine ca va fi bine, desi niciodata nu-mi fusese frica de moarte, acu ma simteam prinsa in cusca. Stiam ca exista doar doua obtiuni clare si mari.
1.Sa scap de aici nevatamata sau vatamata dar vie, si 2. Sa nu mai scap deloc si sa mor. Acum lasam la decizia sortii mele sa ma conduca pe drumul bun.

Nu ma considerasem niciodata norocoasa, nici de cum. Dar stiam ca Alice fusese cea mai buna prietena a mea din copilarie. Poate acum ma ura si ea, dar nu eram complet sigura de asta. Imi aparea in momente ciudate, asta ma facea sa cred ca nu ma vrea moarta. Invatasem ca o fantoma ce vrea sa se razbune o face repede si fara avertizmente. Poate ucide mai rapid ca un om dar eu inca eram in viata. Dar nu stiam daca eram in viata multumita Alicei sau poate ea dorea ca fratii si parintii sa o razbune. Inca nu stiam ce avea sa mi se intample, dar dupa privirea rece si inflacarata de ura a lui Mircea, realizam ca sigur nu voi patii ceva de bine.

-Domnisoara Alexandra, sti pentru ce te afli aici nu? Vocea lui Mircea facea ca parul meu sa se ridice incet, primid un soc de curant la fiecare cuvant al sau si silaba rostita. Prefer sa tac, decat sa inflacarez mai tare bestia.
Ma priveste si ingenuncheaza in fata mea. Isi pune bland mana pe barbia mea, ridicand-o incet in sus, eu incercand sa ii evit privirea.
-Eu nu te acuz Alexandra, stiu ca nu a fost vina ta, dar daca imi dai ce-mi doresc, te scot de aici vie si fara vre-o problema.

Fac ochii mai, incepand sa-mi licare a ura. Asta suna a propunere indecenta. Uram asta. Auzisem ca Mircea era genul meu fustangiu si curvar, dar nici chiar asa.
-Mai bine mor. Singurele mele cuvinte scoase clar si concis. Preferam sa mor decat sa stiu ca imi pierd virginitatea cu Mircea si nici de cum cu cel ce eu il iubesc. Desi stiam ca poate Sasha ma uraste si nu as mai avea nici o sansa in fata papuselei aleia de plastic cu care sta acum, cateodata visam ca el sa imi mangaie parul si sa imi spuna tinandu-ma in brate ca ma iubeste.
Mircea se ridica in picioare , turband parca la auzul refuzului meu. Scancesc cand palma lui aterizeaza pe obrazul meu cu un plisc rasunator. Ecoul acelui sunet acaparase camera, auzindu-se intr-un ecou lung. Il privesc cu ura dar nu afisez deloc frica in fata lui. Banuiam ca acum aveam sa dau de dracu’, dar nici ca-mi pasa. Sasha nu mai era, parintii mei nici atat, prieteni nu aveam sau familie ce sa ma planga. Din partea mea moartea era cea mai buna obtiune sa scap de chinul de pe pamant.