Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie & Calvin

Cum era sa fugi de tot ceea ce era in jurul tau? Rosalie avea sa afle acum asta. Statuse in dormitorul sau citind si linistea i-a fost intrerupta de niste profesori certandu-se. Isi daduse ochii peste cap amintindu-si asta. Ura cand ei se purtau ca niste copii. Isi aranjase mai bine roba si se indreptase probabil catre cel mai galagios loc din castel. Uneori se spune ca 'tacerea e de aur' , dar pentru ea nu era momentul potrivit. Voia putina actiune, de fapt voia sa se afle intr-o incapere in care sa fie zgomot, nu o tristete si o liniste mormantala. Un suras ii aparuse pe chip gandindu-se la locul perfect pentru asta: Sala Armurilor. Cu niste pasi grabiti se indreptase intr-acolo. Deschise usa, iar aceasta scartai. Se uitase in jurul sau oftand ca era singura la aceasta ora a noptii, dar apoi auzise niste pasi in spatele sau. Se intoarse brusc pregatita sa fie oricine.