Dark times.

[Effy K. Dietrich]

Îi zâmbi recunoscătoare prietenei sale. Dacă o avea alături nu mai simţea frica. De fapt nici nu ştia de ce îi era aşa teamă. Mai fusese acolo de mii de ori. Clătină din cap dezamăgită de propria-i persoană. Poate că era din cauză că pentru prima dată avea să treacă dincolo de crengile salciei. Nu mai fusese aşa de aproape de ea. De fapt era prima dată când folosea tunelul. Mai auzise de el, dar niciodată nu fusese acolo pe viu. Jenn folosise o vrajă pentru a opri crengile. Deşi acum era mult mai bine, era un pic ciudat să nu audă obişnuitele bubuituri şi să nu vadă crengile agitându-se deasupra sa. Aproape că părea alt copac aşa liniştit.
Cele două înaintară înspre tunel. Deşi mai devreme îi plăcuse liniştea, acum o făcea să se devină paranoică. Nici din Pădurea Interzisă nu se auzea vreun zgomot, ceea ce era un lucru fără ciudat. Nici măcar păsările nu se vedeau zburând. Totuşi înaintă înspre tunel, intrând mai apoi. Era întuneric aşa că îşi apinse bagheta. Nu avea chef să se împiedice de ceva sau să calce în vreo groapă. O aşteptă şi pe Jennifer şi o lăsă pe ea să meargă prima.