Grrr... Faimosul Hogwards

[Effy K. Dietrich]

Era evident că întrebarea pe care o pusese îl deranjase. Nu avusese cea mai mică intenţie să îl supere. Deschise gura vrând să-şi ceară scuze , dar Viperinul reacţionă înainte. Prima dată speriat îşi ascunsese colţii, apoi furios îşi îndreptă bagheta spre Elizabeth. Aceasta mării ochii şocată, dar se apără. Nu dorise să facă acest lucru, dar instincul o obligase. Îşi scosese şi ea bagheta şi o îndreptase brutal spre el. Acest gest fu însoţit de un mârâit clar şi sălbatic.
Era gata să atace, din colţul gurii încă scoţând un mârâit înfundat. Dar Viperinul lăsă bagheta jos şi îşi ceru scuze. Pentru a doua oară fu şocată. Toţi Viperinii pe care îi cunoscuse nu ezitaseră să o atace. Prima dată se încruntase fiind aproape sigură că e o capcană, dar îşi dădu seama că îi părea cu adevărat rău. Închise ochii şi se calmă, trăgând aer în piept. Lăsă şi ea bagheta. Deschise ochii şi schiţă un zâmbet.
"E în regulă. E şi vina mea..." Zise ea cu vocea uşor tremurând. Se dădu un pas în spate şi zâmbi iar. "Eu sunt vârcolac". Zise mai încet, dar totuşi clar. În ciuda rialităţii dintre cele două specii spera să rămână prieteni.