Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din cap intelegatoare auzind vorbele elevului din primul an. Zambise sincer stiind ca asa a fost si ea cand ajunsese pentru prima data in Hogwarts. Totul i se paruse fascinant si voia sa cerceteze tot ceea ce o inconjura. Desi acum stia aproape fiecare incapere din castel, in sinea sa stia ca niciodata nu e posibil asa ceva. Mereu mai aveai ceva de descoperit. Mai ales in acest loc. Magia nu prea avea limite, atat cea alba, cat si cea neagra. Se incruntase putin dandu-si seama ca din nou se lasase scufundata in ganduri. Se uitase catre elevul de la Astropufi si rostise: "Mda, ceva de genul si eu. Nu puteam nici macar sa citesc, dar nici sa dorm. O stare ciudata. , spuse chicotind din nou, apoi se indreptase catre mijlocul incaperii facandu-i semn si lui Calvin sa o urmeze. Cu o unduire de bagheta facuse sa apara doua scaune pentru a putea povesti. "Cred ca acum e mai bine." , chicotise Rose din nou.