Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie ramasese pe ganduri ascultand cuvintele lui Calvin. Intr-adevar luna putea sa fie un factor foarte important in nelinistea Vrajitorilor, mai ales daca era luna plina. Ei ii placea mult sa o priveasca, simtea ca se afla intr-o lume complet diferita atunci, desi probabil nu se simtea tocmai in siguranta in acea perioada. In ultimul timp luna plina isi facuse aparitia pe cer cam des, iar ei ii placea asta. Imaginea sa era unicata, iar ea o tinea deja in minte marcata. Zambise scurt intrebandu-se ce raspuns ar putea sa ii dea Astropufului avand in vedere ca ea aproape mereu iesea doar noaptea prin castel. Pur si simplu ii displacea sa se plimbe prin agitatia zilei. Doar cand mergea la ora la care era profesoara mai isi facea loc printre elevi. Intr-un final vorbele sale rasunara prin incapere: "E ciudat ca acum e atat de multa liniste. De obicei e destul de zgomotos, avand in vedere ca aici se afla sute de armuri" , chicotise usor amintindu-si de perioada in care venea aici si ziua si a dat odata peste o armura care aproape a strivit-o. 'Pfiu', isi spuse alungand acest gand cat colo.