Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Se ridicase de pe scaun exact inainte ca o armura sa cada asupra sa. Ramasese in stare de soc putin timp fiindca nu se asteptase sa treaca din nou prin asa ceva, dupa care isi daduse ochii peste cap asambland cu ajutorul baghetei fiecare particica din armura. Isi mutase din nou privirea catre scaune si il intrebase pe elev: "Nu crezi ca ar fi mai bine sa le mutam undeva unde armurile nu ne pot strivi?" , chicotise usor, iar cand acesta daduse aprobator din cap isi rotise din nou bagheta trimitand scaunele exact in mijlocul salii unde nicio armura nu era prin jur. Apoi isi amintise ca trebuia sa raspunda la o intrebare sau cel putin asa i se paruse ei. Zambise incet si murmura : "Da, oarecum se poate spune ca mai dorm. Si inca ceva : da, sunt ca si cum ar fi vii. Ele sunt vii prin magie . Doar prin magie le poti face sa dispara definitiv de aici,desi sincer nu as vrea acest lucru. Uneori simt nevoia sa stau prin galagie, doar uneori .." , adaugase absenta si se oprise exact la timp dandu-si seama ca din nou a vorbit prea mult si nu isi lasase interlocutorul sa mai rosteasca cateva ceva.